S-a dat legea bullyingului. Săptămâna viitoare se începe lucrul la elaborarea normelor de implementare a legii. Din punctul meu de vedere, nu avem cum să oprim copiii din a face bullying unul asupra altuia decât dacă ne oprim noi. Dacă noi devenim agresorul agresorului, nimic nu se schimbă.

Bullyingul începe cu părinții

Bullyingul începe acasă: cum afectează comportamentul nostru viitorul copiilor

     1. Bullyingul începe cu presiunea emoțională și psihologică. Fiecare cuvânt dur adresat unui copil—„De ce ai făcut asta? Atât te-a dus capul?”—lasă urme adânci în sufletul lui.

     2. Bullyingul începe cu rușinarea și stigmatizarea. „Nu ți-e rușine? Ce va spune lumea? Mă faci de râs.” Aceste expresii distrug încrederea în sine a copilului și îl învață să se teamă de opinia celorlalți.

     3. Bullyingul începe cu învinovățirea și reproșurile constante. „Tu ești de vină! Nimic din ce faci nu este bine. Fratele tău de ce poate și tu nu?” Aceste cuvinte compară, subminează și îndepărtează copilul de propriul potențial.

     4. Bullyingul începe cu furia și frustrarea adultului. „Iar te joci pe telefon. Mișcă-te odată!” Atunci când furia noastră se reflectă în reacțiile noastre, copilul învață să asocieze iubirea cu frica.

     5. Bullyingul începe cu violența fizică. Palmele, împinsul, strânsul de gât—gesturi pe care le considerăm minore, dar care pot lăsa răni adânci în sufletul copilului și în dezvoltarea lui viitoare.

Fiecare gest, fiecare cuvânt contează. Educația fără bullying începe acasă.

Bullyingul începe cu profesorii

Bullyingul începe acasă: cum comportamentul nostru afectează elevii

     1. Bullyingul începe cu nemulțumirea mea când intru în clasă și trântesc catalogul pe catedră. Crearea unui mediu de tensiune și frică se transmite rapid elevilor.

     2. Bullyingul începe când îi fac de rușine, crezând că astfel vor învăța. Compararea, stigmatizarea în fața colegilor, sau referirile la hainele, corpul sau competențele lor sunt toate forme de bullying care subminează încrederea copiilor.

     3. Bullyingul începe când îi spun că sunt proști, că nu va ieși nimic bun din ei. Aceste cuvinte rănesc profund și distrug încrederea în sine.

     4. Bullyingul începe când îi ameninț cu teme imposibile: „Nu vei lua examenul. Nu vei ști la teză. Am să-ți chem părinții la școală.” Amenințările provoacă anxietate și stres.

     5. Bullyingul începe când nu știu să gestionez problemele de comportament și îi scot la răspuns doar pentru că au vorbit între ei sau nu au fost atenți. Pedepsirea fără educație creează resentimente.

     6. Bullyingul începe când petrec jumătate din oră vorbind despre frustrările mele personale, despre viața mea, despre cât mă sacrific pentru ei, și reproșându-le că nu învață, nu sunt atenți și nu sunt recunoscători. Aceasta distorsionează relația profesor-elev.

     7. Bullyingul începe cu plictiseala de la orele mele lipsiste de viață. Când elevii dispar mental din clasă pentru că și eu sunt plictisit de ceea ce fac, nu le mai transmit pasiune, valori, și atitudini de viață.

     8. Bullyingul începe când îi scot la tablă să-i pedepsesc. Sau când dau test la toată clasa pentru că m-am enervat că cineva a făcut ceva. Aceste acțiuni creează un mediu de teamă și lipsă de încredere.

     9. Bullyingul începe când spun notele în public și creez o ierarhie între ei. Este o încălcare a dreptului la imagine al copilului, deoarece este libertatea lui să spună cuiva ce notă a luat.

     10. Bullyingul începe când îi ameninț cu teste, teze, note scăzute la purtare sau corijență. Elevul simte că e nedrept, dar nu știe că e ilegal, imoral sau lipsit de etică. Chiar dacă ar ști, frica îl împiedică să reacționeze.

     11. Bullyingul începe când îl critic în fața clasei, crezând că astfel îl educ. Nu văd dincolo de zid dorința lui de afirmare și rușinea de ce spun ceilalți, ignorând impactul devastator pe care îl pot avea aceste cuvinte.

     12. Bullyingul începe când devin abuzatorul abuzatorului. Când țip la cel ce a țipat la alt copil sau trag de cel care a lovit alt copil. Ce lecție le dau prin acest comportament?

     13. Bullyingul începe când nu țin cont de nivelul lor de dezvoltare, de numărul de repetiții necesare pentru o anumită informație și îi „alerg” prin programă, reproșându-le că se mișcă prea încet și nu se implică.

     14. Bullyingul începe când nu cunosc nevoile emoționale ale elevilor. Când nu văd că poate părinții lor au divorțat, că nu au pantofi în picioare, că le este teamă, frig sau foame, și continuu să îi umilesc în clasă.

     15. Bullyingul începe când dau tonul și ei continuă după ce ies din clasă. Când eu mă iau de un elev, ceilalți 3-4 cu tendințe de violență din clasă vor continua procesul, și eu voi ajunge să mă plâng în sala profesorilor de „generația asta cu care nu te poți înțelege”, încălcând dreptul la intimitate și imagine al elevului.

Soluția pentru bulyying în școală

1. Cum se învață comportamentele

E nevoie să înțelegem că agresarea agresorului nu va rezolva problema. Că noi, adulții, suntem modelul lor de comportament. Că nu e suficient să-i spui ce nu vrei de la el, e nevoie să-i arăți, prin exemplu, ce vrei să facă.

Comportamentele noastre sunt niște programe emoționale. Așa suntem obișnuiți. Așa sunt programate corpul, mintea și emoțiile noastre să funcționeze. Suntem obișnuiți să țipăm sau să vorbim frumos. Suntem obișnuiți să lovim sau să atingem cu blândețe.

Nu poți schimba un program doar pretinzând că nu există. E nevoie să instalezi altul. Adică e nevoie să le arăți copiilor alte modele, alte programe și să-i ajuți să-și instaleze alte programe.

Instalarea unui program se face prin REPETARE. MULTE REPETĂRI.

Exemplu: Dacă un copil îi spune altui copil „prostule”, indiferent cât îl cerți, cât îl pedepsesti, el nu va avea instalat programul „aprecieri – cuvinte frumoase”. E nevoie, inițial, să-l ajuți să le spună.

Astfel că atunci când programul „prostule” a fost activat, îi ceri să spună 3 aprecieri. La unii e nevoie de 10 repetări, însă la alții va fi nevoie de sute de repetări. Depinde de contextul în care a crescut copilul și de rănile emoționale pe care acesta le are.

2. Eu profesorul, sunt un model pentru elev

Dar pentru a face asta e nevoie, în primul rând, ca eu, profesorul, să încetez orice formă de bullying.

Există lege împotriva bullyingului/abuzului emoțional din 2004. Însă, elevii și părinții nu au știut să se folosească de ea. Da, din 2004 elevii și părinții pot depune plângere penală pentru că profesorii folosesc, chiar și inconștient, formele de bullying de mai sus.

3. Schimbarea sistemului

Știu că schimbarea va apărea în momentul în care vor exista consecințe legale asupra acestui comportament. E nevoie de o masă critică de părinți și elevi care să conștientizeze că sănătatea mentală este mai importantă decât notele și mai e nevoie de câțiva curajoși care își asumă riscul să depună plângeri penale și de câțiva profesori care vor fi sancționați pentru acest comportament.

Ceilalți se vor adapta. Unii vor pleca din sistem, alții se vor revolta, iar alții se vor conforma. În sistem există profesori care înțeleg aceste principii. E nevoie să prindă curaj și să știe că modul lor de abordare al elevilor este ok și că au sprijinul părinților și al elevilor.

4. Există soluții

Toate programele funcționale pentru bullying și studiile de specialitate arată că e nevoie de o schimbare a tuturor factorilor implicați în bullying pentru ca acestea să fie eficiente.

În articolul următor vom discuta despre cei 4 factori implicați în bullying și soluții la nivelul fiecăruia: social/familial, victima, agresorul, martorii.

Echipa Pașaport pentru Succes a dezvoltat programul 4PEACE. Programul ”4PEACE” este un program creat special pentru copii, părinți și cadre didactice. Este bazat pe învățarea a 4 abilități de bază care stau la baza colaborării între oameni și la diminuarea considerabilă a bullying-ului. Pentru mai multe detalii, accesează link-ul  aici.

De ce apelăm încă la rușine, teama, vinovăție în educația copiilor

Am spus mai sus că emoțiile și comportamentele sunt niște programe emoționale. Așa ne-am obișnuit să ne comportăm și să simțim.

Ne-am obișnuit să țipăm la copii sau să vorbim calm. Ne-am obișnuit să ne speriem sau să avem curaj.

Am învățat aceste programe în perioada intrauterină și în primii 7 ani, când creierul nostru a fost cel mai susceptibil la învățare. Atunci când ni se dă cea mai puțină atenție, „lasă că e mic și nu înțelege”. De fapt, înțelegem tot. Pentru că nu e nevoie de cuvinte ca să învățăm tipare emoționale.

E suficient ca mama să fie temătoare ca să învățăm și noi teama. E suficient ca părinții să se certe pentru a învăța și noi să ne certăm.

Noi am învățat de la părinții noștri aceste programe emoționale și le transmitem copiilor noștri.

Aplicație practică:

Te rog, scrie o listă cu 10 lucruri care nu îți plac la mama/tatal tău. Mai scrie o listă cu 10 lucruri care nu îți plac la copilul/elevul tău. Acum, te rog, taie de pe listă acele lucruri pe care le faci și tu.

Care e cuvântul care îți vine în minte? Wow? Șocant? Nu m-am gândit niciodată că eu…?

Te iubesc și știu că schimbarea începe cu mine însumi.

Cu drag,