Ce să faci dacă profesorul face bullying?
Strigătul la elevi, umilirea în fața clasei, compararea, prezicerea unui viitor de ratat al elevului, depunctarea, scoaterea la răspuns pentru că a vorbit cu colegul, test pentru toată clasa pentru că s-a enervat, amenințarea cu notă scăzută la purtare, cu corijență sau cu test, vi se par cunoscute? Dacă da, e bine să știți că legea prevede sancțiuni pentru cadrele didactice și pentru personalul auxiliar (da, asta înseamnă chiar și pentru portar sau femeie de serviciu) în cazul în care aceștia lovesc, jignesc, nedreptățesc sau amenință elevii. Cadrul legislativ care ajută elevul și părintele în cazul în care profesorul face bullying: Articole din Codul Penal Purtarea abuzivă Art. 296 (C.p) (1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. (2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime. Amenințarea Art. 206. (1) Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de teamă, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării. Abuzul în serviciu Art. 297. (1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Relele tratamente aplicate minorului Art. 197: Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Legea 272/2003 – cu privire la protecția și drepturile copilului Art. 52. (2) În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar și cel administrativ și de a fi informat asupra drepturilor sale, precum și asupra modalităților de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. (3) Copilul, personal și, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalitățile și rezultatele evaluării și de a se adresa în acest sens conducerii unității de învățământ, în condițiile legii. Art. 89 (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc. (2) Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului din județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență. (3) Angajații instituțiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul și au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligația de a sesiza de urgență direcția generală de asistență socială și protecția copilului. Protecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței Art. 94 (1) Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, și se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic. (2) Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare. Art. 95 Sunt interzise săvârșirea oricărui act de violență, precum și privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât și în instituțiile care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor, în unități sanitare, unități de învățământ, precum și în orice altă instituție publică sau privată care furnizează servicii sau desfășoară activități cu copii. Art. 96 (1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv. (2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcții generale de asistență socială și protecția copilului se înființează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoștința publicului. Dacă conducerea
Bullyingul începe de la părinți și profesori
S-a dat legea bullyingului. Săptămâna viitoare se începe lucrul la elaborarea normelor de implementare a legii. Din punctul meu de vedere, nu avem cum să oprim copiii din a face bullying unul asupra altuia decât dacă ne oprim noi. Dacă noi devenim agresorul agresorului, nimic nu se schimbă. Bullyingul începe cu părinții Bullyingul începe acasă: cum afectează comportamentul nostru viitorul copiilor 1. Bullyingul începe cu presiunea emoțională și psihologică. Fiecare cuvânt dur adresat unui copil—„De ce ai făcut asta? Atât te-a dus capul?”—lasă urme adânci în sufletul lui. 2. Bullyingul începe cu rușinarea și stigmatizarea. „Nu ți-e rușine? Ce va spune lumea? Mă faci de râs.” Aceste expresii distrug încrederea în sine a copilului și îl învață să se teamă de opinia celorlalți. 3. Bullyingul începe cu învinovățirea și reproșurile constante. „Tu ești de vină! Nimic din ce faci nu este bine. Fratele tău de ce poate și tu nu?” Aceste cuvinte compară, subminează și îndepărtează copilul de propriul potențial. 4. Bullyingul începe cu furia și frustrarea adultului. „Iar te joci pe telefon. Mișcă-te odată!” Atunci când furia noastră se reflectă în reacțiile noastre, copilul învață să asocieze iubirea cu frica. 5. Bullyingul începe cu violența fizică. Palmele, împinsul, strânsul de gât—gesturi pe care le considerăm minore, dar care pot lăsa răni adânci în sufletul copilului și în dezvoltarea lui viitoare. Fiecare gest, fiecare cuvânt contează. Educația fără bullying începe acasă. Bullyingul începe cu profesorii Bullyingul începe acasă: cum comportamentul nostru afectează elevii 1. Bullyingul începe cu nemulțumirea mea când intru în clasă și trântesc catalogul pe catedră. Crearea unui mediu de tensiune și frică se transmite rapid elevilor. 2. Bullyingul începe când îi fac de rușine, crezând că astfel vor învăța. Compararea, stigmatizarea în fața colegilor, sau referirile la hainele, corpul sau competențele lor sunt toate forme de bullying care subminează încrederea copiilor. 3. Bullyingul începe când îi spun că sunt proști, că nu va ieși nimic bun din ei. Aceste cuvinte rănesc profund și distrug încrederea în sine. 4. Bullyingul începe când îi ameninț cu teme imposibile: „Nu vei lua examenul. Nu vei ști la teză. Am să-ți chem părinții la școală.” Amenințările provoacă anxietate și stres. 5. Bullyingul începe când nu știu să gestionez problemele de comportament și îi scot la răspuns doar pentru că au vorbit între ei sau nu au fost atenți. Pedepsirea fără educație creează resentimente. 6. Bullyingul începe când petrec jumătate din oră vorbind despre frustrările mele personale, despre viața mea, despre cât mă sacrific pentru ei, și reproșându-le că nu învață, nu sunt atenți și nu sunt recunoscători. Aceasta distorsionează relația profesor-elev. 7. Bullyingul începe cu plictiseala de la orele mele lipsiste de viață. Când elevii dispar mental din clasă pentru că și eu sunt plictisit de ceea ce fac, nu le mai transmit pasiune, valori, și atitudini de viață. 8. Bullyingul începe când îi scot la tablă să-i pedepsesc. Sau când dau test la toată clasa pentru că m-am enervat că cineva a făcut ceva. Aceste acțiuni creează un mediu de teamă și lipsă de încredere. 9. Bullyingul începe când spun notele în public și creez o ierarhie între ei. Este o încălcare a dreptului la imagine al copilului, deoarece este libertatea lui să spună cuiva ce notă a luat. 10. Bullyingul începe când îi ameninț cu teste, teze, note scăzute la purtare sau corijență. Elevul simte că e nedrept, dar nu știe că e ilegal, imoral sau lipsit de etică. Chiar dacă ar ști, frica îl împiedică să reacționeze. 11. Bullyingul începe când îl critic în fața clasei, crezând că astfel îl educ. Nu văd dincolo de zid dorința lui de afirmare și rușinea de ce spun ceilalți, ignorând impactul devastator pe care îl pot avea aceste cuvinte. 12. Bullyingul începe când devin abuzatorul abuzatorului. Când țip la cel ce a țipat la alt copil sau trag de cel care a lovit alt copil. Ce lecție le dau prin acest comportament? 13. Bullyingul începe când nu țin cont de nivelul lor de dezvoltare, de numărul de repetiții necesare pentru o anumită informație și îi „alerg” prin programă, reproșându-le că se mișcă prea încet și nu se implică. 14. Bullyingul începe când nu cunosc nevoile emoționale ale elevilor. Când nu văd că poate părinții lor au divorțat, că nu au pantofi în picioare, că le este teamă, frig sau foame, și continuu să îi umilesc în clasă. 15. Bullyingul începe când dau tonul și ei continuă după ce ies din clasă. Când eu mă iau de un elev, ceilalți 3-4 cu tendințe de violență din clasă vor continua procesul, și eu voi ajunge să mă plâng în sala profesorilor de „generația asta cu care nu te poți înțelege”, încălcând dreptul la intimitate și imagine al elevului. Soluția pentru bulyying în școală 1. Cum se învață comportamentele E nevoie să înțelegem că agresarea agresorului nu va rezolva problema. Că noi, adulții, suntem modelul lor de comportament. Că nu e suficient să-i spui ce nu vrei de la el, e nevoie să-i arăți, prin exemplu, ce vrei să facă. Comportamentele noastre sunt niște programe emoționale. Așa suntem obișnuiți. Așa sunt programate corpul, mintea și emoțiile noastre să funcționeze. Suntem obișnuiți să țipăm sau să vorbim frumos. Suntem obișnuiți să lovim sau să atingem cu blândețe. Nu poți schimba un program doar pretinzând că nu există. E nevoie să instalezi altul. Adică e nevoie să le arăți copiilor alte modele, alte programe și să-i ajuți să-și instaleze alte programe. Instalarea unui program se face prin REPETARE. MULTE REPETĂRI. Exemplu: Dacă un copil îi spune altui copil „prostule”, indiferent cât îl cerți, cât îl pedepsesti, el nu va avea instalat programul „aprecieri – cuvinte frumoase”. E nevoie, inițial, să-l ajuți să le spună. Astfel că atunci când programul „prostule” a fost activat, îi ceri
