Secretul in relatia cu copilul!

Studiile arata ca intre 40-60% din reusita unui proces de consiliere este data de relatia psiholog-client. In alte cuvinte, daca clientul nu are incredere in mine, pot sa-i ofer cele mai bune tehnici care i-ar rezolva situatia, si tot nu vor exista rezultate.

La fel e si cu copiii. Aud atatia parinti si profesori lamentandu-se ca copiii nu asculta, nu invata.

Nu am vazut niciun copil care sa invete la o anumita materie fara sa-i placa profesorul! Aproape toti copiii cand ii intrebi de ce invata la materia X iti vor raspunde ca: „Imi place de prof. Stii ce prof tare avem?”

Ar trebui sa nu fie surprinzator pentru parinti ca copiii asculta de parintii cu care au o relatie buna, de prietenie. Slogane precum „eu sunt parinte si nu iti vreau raul” nu functioneaza.

Daca vrei sa poti avea un cuvant de spus in situatiile de viata dificile ale copilului tau lucreaza la RELATIA ta cu copilul si nu fii obsedat de a-ti impune punctul de vedere. Rennta la frica ta de greseli pentru binele copilului.

Lasa-l sa experimenteze lucruri si sa invete fara sa aiba impresia ca are mereu un politist langa el care amedeaza orice tentativa si care stie dinainte ce are sa se intample!

Tuturor parintilor cu care fac cursuri sau cu care lucrez in cabinet le spun sa puna relatia cu copilul mai presus de orice. Daca este sa alegi intre a-l forta pe copil sa faca ce iti doresti tu si relatia ta, alege relatia.

De obicei e ok sa judeci orice comportament al copilului pe o scala de la 1-10 in ceea ce priveste gravitatea.

Ignora comportamentele extrem de putin grave (1-3 pe scala) si alege sa intervii bland la cele medii (4-6) pentru a fi ascultat atunci cand situatia chiar devine grava (iar cand spun grava ma refer la droguri, sex neprotejat sau cu multiple persoane, fumat, alcool, violenta, parasire de domiciliu, etc).

Problema la parinti de multe ori e ca acestia considera GRAV aproape ORICE comportament care nu corespunde cu ce isi doresc ei. Astfel ca copilul stie ca „Mama e mereu nemultumita. Orice fac, nu e destul”

Tie iti place copilul tau sau doar „il iubesti”?

Da, stiu ca termenul de RELATIE e un pic relativ. Ce inseamna asta?

Ai fost vreodata indragostita?

Poti sa iti iei cateva momente sa te gandesti? Ce simteai vis-a-vis de persoana de care erai indragostita? Cum vorbeai? Ce ton foloseai? Ce faceai cand gresea?

Nu cumva deabia asteptai sa o vezi? Sa te uiti in ochii ei/lui? Nu incercai cumva sa-i justifici orice greseala? Nu aveai un ton cald si bland? Nu aveai incredere in el/ea?

Gandeste-te acum la copilul tau.……….. cum ii vorbesti? II vorbesti ca unei persoane de care esti indragostita sau ca unei persoane de care el trebuie sa asculte si sa se supuna? Cum reactionezi cand greseste? Se simte reprosul in vocea ta? Esti indragostita de copilul tau?

Stii care e diferenta dintre a-ti iubi copilul si a-ti placea de copilul tau? Aproape toti parintii care se ocupa cat de cat de copiii lor spun ca-i iubesc. Cu toate acestea, isi permit sa strige la ei, sa-i critice, sa-i jigneasca sau sa-i umileasca atunci cand acestia nu reusesc sa se comporte la nivelul standardelor cerute de parinte.

Chiar si bataia e justificata prin iubirea pe care parintele spune ca o are fata de copil si de binele pe care acesta spune ca il vrea copilului.

Copilul simte iubirea atunci cand il bati sau frustrarea si furia ta? Copilul simte iubirea ta cand il critici si il compari cu ceilalalti copii sau frustrarea ta? Copilul simte iubirea ta cand greseste sau frustrarea si teama ta de a nu rade altii de tine?

Un copil se simte iubit atunci cand e acceptat. A avea grija ca copilul sa aiba haine, mancare, adapost si jucarii nu este suficient.

Un copil se dezvolta armonios cand este placut de parintii lui.

Imi amintesc de un videoclip pe care l-am vazut cu ani in urma in care un tata explica celorlalti ca „Mie imi place fata mea. Nu doar ca o iubesc ca e copilul meu, imi place pur si simplu ca si persoana. Imi place sa fiu in preajma ei, sa discut cu ea, sa ma joc cu ea, sa o laud.”

Un copil care simte ca parintii lui il plac va face de la sine multe lucruri care acum i se cer impunandu-i-se.

Revin la intrebare?????????? Tie iti place copilul tau?

Daca cumva ai raspuns da, mai am o intrebare: „Copilul tau stie ca iti place de el?”

Pasi practici pentru o relatie buna cu copilul tau

Acceptarea neconditionata – accepta-ti copilul asa cum e. Spune-i ca iubirea ta nu e conditionata de ce face sau nu face, de ce reuseste sau greseste si ca tu il iubesti tot timpul.

Invata-l responsabilitatea prin faptul ca il lasi sa suporte consecintele propriilor alegeri, insa nu faci asta la nervi si ii spui ca il iubesti chiar si atunci.

Elimina critica din viata ta si petrece mai mult timp apreciind lucrurile bune pe care copilul tau le face decat pe cele rele. Mai multe despre influenta negativa a criticii poti citi AICI.

Verifica-ti vocea.  Vocea este un instrument prin care trasnmitem atitudinea noastra fata de cineva. Ce transmite vocea ta? Caldura? Intelegere? Iubire? Sau tunete, fulgere si traznete (critica, impunere, forta, respingere)?

Du o lupta cu tine si decide-te sa vorbesti frumos chiar si atunci cand copilul greseste. Arata-i prin asta ca il accepti, insa nu esti de acord cu comportamentul lui.

Obisnuiti-va sa vorbiti calm si apropiat. Pe masura ce creste copilul te vei bucura tot mai mult de aceasta decizie.

Joaca-te cu copilul. Nimic nu omit parintii mai mult decat a se juca cu copiii. De cand sunt mici puteti sa folositi jocul pentru a-l invata lectii de viata.

Aici gresesc si profesorii. Predau atat de sec si searbad incat copiilor le vine sa faca orice altceva decat sa fie atenti. Totul ar fi diferit daca s-ar invata prin joc.

De exemplu: dintr-un singur joc, „nu te supara frate”, daca se joaca corect parintii il pot invata pe copil ca in viata lucrurile nu se intampla mereu cum imi doresc, ca nu e important sa castig ci sa particip la joc si ca supararea si crizele de nervi in cazul in care pierd au ca si consecinta ca copilul nu mai are voie sa joace pana nu se calmeaza.

In acest fel copilul invata si abilitatea, atat de mult dorita de parinti, de a fi calm si a nu se criza cand lucrurile nu ies cum isi doreste el.

Procedati la fel cu lectiile, cu spalatul pe dinti, cu mancatul sau cu orice comportament problema.

Organizati un joc si implicati copilul. Nu fiti balaurul care prevesteste catastrofa familiei prin voce si amenintari in cazul in care copilul nu se conformeaza!

Zambeste, razi si fa glume! Zambetul pe fata este ceea ce ne atrage la o persoana si ne arata ca putem avea incredere in ea.

De multe ori mamele omit si uita sa mai zambeasca. Stiu! Esti atat de impovorata si ai atatea pe cap! Insa, copilul tau nu isi va aminti cate ai rezolvat (pentru ca pentru el alea nu exista) ci ca erai mai tot timpul posomorata.

In momentul in care zambesti in organismul tau se secreta hormoni antistres care te ajuta sa combati stresul, sa rezolvi mai bine problemele si sa nu te imbolnavesti.

Stresul ucide!

Asa ca, zambeste! Nu e nevoie sa ai un anumit motiv! Fa-o primul lucru cand te trezesti dimineata!

Zambeste cand copilul tau se trezeste! Zambeste cand copilul tau vine acasa! Zambeste cand sotul tau vine acasa! Si vei vedea ca acestora va incepe sa le placa sa stea tot mai mult in compania ta.

 

Sper ca o sa alegi sa fii un parinte caruia „ii place copilul sau” si ca copilul tau o sa isi aminteasca de zambetul tau atunci cand nu e langa tine!

 

Cu drag,

Simona Ciff

Photo by Paige Cody on Unsplash