Ionel este un băiat de gimnaziu care locuiește singur cu sora mai mare. Părinții sunt plecați în străinătate la lucru. Acesta are probleme cu greutatea, este retras și cu greu îndrăznește să scoată o vorbă din gură. Preferă să stea în casă singur. Nu știu dacă are prieteni.
La ora de matematică, profesorul își etalează inteligența emoțională: „Ia uitați-vă mă la Ionel! Vedeți cât e de prost? Nu o să reușești nimic în viață dacă nu înveți la matematică. Dar ce să înveți tu, că ești prost!”
Aproape toți copiii râd. O fetiță are totuși curajul să își întrebe mama dacă e bine ce face profesorul cu Ionel: “mamii, nu există copii răi. Toți sunt buni la ceva, nu-i așa?”
O fi așa sau nu, asta nu se învață la facultatea de matematică, iar profesorii cred că dacă copilul nu reușește să aducă la numitor comun, să calculeze arii și volume, să rezolve integrale, să învețe formulele de derivare (chit că habar nu au la ce sunt bune), înseamnă că copilul respectiv nu va reuși în viață.
Alt exemplu (am înregistrarea făcută de niște elevi de liceu): o profesoară, tot de matematică, țipă și își motivează elevii de clasa a 12-a: „Tâmpiților, idioților, nu sunteți în stare de nimic. O să picați Bacul că nu știți nimic. LINIȘTEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!! Dorele, treci la tablă! Să te văd acum! Rezolvă exercițiile. Ce? Nu știi? Ce o să faci tu în viață, dobitocule?”
Ce nu realizează ei este faptul că aceștia nu vor reuși în viață nu datorită faptului că nu știu matematică, română, istorie, muzică sau orice altceva, ci datorită faptului că li s-a repetat că sunt proști și nu sunt buni de nimic. Explicația e simplă: copilul își construiește o imagine de sine în funcție de ceea ce i se spune. Astfel că, dacă i se spune prost, se va considera prost și se va comporta ca atare. Atunci de ce te-ai mira ca profesor de elevii tăi cand nu fac altceva decât să te asculte din perspectiva aceasta?
Am ajutat elevi pentru examenele de capacitate și Bac și nu sunt specialist pe niciunul din domeniile respective. Am văzut elevi în ani terminali de liceu care mi-au spus cu lacrimi în ochi: „Nu am crezut niciodată că voi înțelege ce scrie profa pe tablă. Eu credeam că eu nu pot învăța matematică!”
Da, a fost nevoie să le explic de ce -4 e mai mic decât -3 și am reușit să-i ajut să își scoată din cap ideea că sunt proști și nu pot. Și da, au reușit să își ia Bac-ul pe bune în vremurile astea!
Da, mi s-a spus că un profesor de liceu nu se va „coborî” niciodată la nivelul de a explica noțiuni de gimnaziu. Cui folosește aroganța aceasta? Dacă elevul are această nevoie și dacă eu îmi iau timp să-i explic, nu va crește probabilitatea ca acesta să înțeleagă concepte mai complexe care se predau la liceu?
Știu, ca și profesor este dificil să te ocupi de atâția elevi care, la rândul lor, sunt atât de diferiți și au nevoi diferite. Este dificil să îți atingi obiectivele scrise în programa școlară, să faci exercițiile pe care ți le-ai propus când ai făcut planul lecției! Este dificil să predai când elevii vorbesc între ei! Însă, este IMPOSIBIL să îți faci meseria când nu te controlezi și dai vina pe elevi!
Ce greșeli și ce soluții ai ca profesor!
1. Dai vina pe elevii tăi pentru stresul tău.
Indiferent cât de stresat ești, stresul este responsabilitatea ta. Elevii nu sunt responsabili (DA! Indiferent de comportamentul lor) pentru furia, depresia sau anxietatea ta. Acestea țin de tine!
Profesia de cadru didactic are unul din cele mai ridicate rate de abandon. Profesorii se uzează și părăsesc sistemul sau ajung la epuizare. Un profesor plictisit sau stresat la catedră nu atrage pe nimeni. Nu lăsa ca problemele de acasă sau cele de la clasă să îți afecteze starea emoțională! Ceea ce va atrage cel mai mult elevii este un profesor deschis, calm, cu simțul umorului și care știe să se apropie de elevi!
Nu te răzbuna pe elevi! Învață să îți controlezi stresul. Este responsabilitatea ta. De ce ceri elevului să își controleze comportamentul dacă tu însuți nu dai exemplu în acest sens? Fă-ți un bine: învață să nu te mai stresezi sau, măcar, să îți reduci substanțial nivelul stresului. Ghidul pe care îl ofer gratuit la înscrierea pe situl meu este un bun început.
2. Ai așteptări irealiste.
Așteptarea e ca în clasă să fie liniște, elevii să fie atenți pentru ca tu să te poți desfășura așa cum ți-ai programat. Știu că ți-ai făcut planul lecției! Ai prevăzut exercițiile, ai prevăzut exemplele, ai prevăzut timpul necesar pentru a asculta, a preda și a da temă, ai prevăzut cum vei evalua rezultatele.
Ai prevăzut, însă, și faptul că e posibil ca elevilor tăi să nu le pese de agenda ta și să își dorească altceva? Ai prevăzut problemele de comportament și te-ai gândit la ce tehnici vei folosi (altele decât amenințarea, ascultatul ca și pedeapsă, test la toată clasa, jignirile și revărsările de nervi și injurii)?
A fost decizia ta să intri în sistemul de educație. Elevul nu este responsabil pentru salariul tău, pentru problemele tale de acasă, pentru relațiile deficitare cu colegii tăi, pentru creditele tale. Dacă ai intrat în sistemul de educație este bine să te aștepți la situații conflictuale cu colegii, părinții și ELEVII și să te EDUCI, să înveți cum le poți aborda!
În momentul în care accepți realist situația, îți este mai ușor să te adaptezi la ea. Pregătește-te, instruiește-te, educă-te cu privire la metodele existente și eficiente de creștere a motivației la elev, de managementul comportamentului acestuia la clasă. Ceea ce se întâmplă în clasă este responsabilitatea profesorului! Nu fi un simplu spectator care speră să nu se întâmple o catastrofă! Anticipează și fă-ți un plan!
3. Folosești metode non-pozitive și ineficiente.
În momentul în care te enervezi că lucrurile nu merg cum îți dorești la clasă ce faci? Îți verși nervii peste elevi? Dacă faci aceste lucruri, cu ce te comporți diferit de elevii pe care îi critici?
A da note pe comportament, a asculta la nervi, a jigni copiii, a lovi elevii, este ILEGAL conform Legii educației. Știi și tu asta! Faptul că nu știi ce să faci nu este o scuză pentru a folosi ceea ce este ilegal. În plus, elevii vor pierde respectul pentru tine și nu vor avea încredere. Dacă este să alegi între a forța un elev să cunoască materia ta (ceea ce oricum nu reușești), străduiește-te să întreții o relație pozitivă cu acesta! Ulterior, elevul va învăța de dragul tău.
Atenție! Nu face tot ce le place elevilor! Învață să stabilești limite și reguli clare. RECOMPENSEAZĂ des elevii și aplică consecințe logice pentru încălcarea regulilor. Curând elevii vor ști care sunt limitele și le vor respecta. Ciudat, te vor respecta și pe tine! Elevilor le place o materie dacă le place profesorul!
Dacă ai elevi cu probleme de comportament, nu scoate în evidență problemele acestora. Surprinde momentul când se comportă pozitiv și LAUDĂ COMPORTAMENTUL respectiv. Vei fi surprins să vezi că vor încerca să îl repete! Să nu te miri prea tare că aceștia repetă comportamentele pentru care sunt criticați! Nu fac decât să dea curs la comenzile tale! Whatever you pay attention to, it grows (la ce dai atenție, crește).
4. Consideri că treaba ta este doar să predai.
Dacă ai ales să fii profesor, ai ales să ghidezi elevi. Treaba unui profesor nu este doar de a preda informații, ci de a ajuta, sprijini și ghida dezvoltarea elevului. Poți deține informații extraordinare din domeniul tău, însă a fi profesor înseamnă a ȘTI SĂ TRANSMIȚI informațiile elevului.
Cunosc profesori cu o minte sclipitoare, frustrați care își urlă nemulțumirea de la catedră precum personajele lui Caragiale. Ce folos?
5. Pretinzi respect.
Ai auzit adesea, probabil, că respectul se câștigă. Nu este nimic diferit în cazul elevilor. Aceștia vor respecta mai mult profesorii care îi respectă și îi vor respinge pe cei care se impun.
Principiul 3 al mecanicii (principiul acțiunii și reacțiunii) din fizică se aplică în relația cu elevii. „Când un corp/PERSOANĂ acționează asupra altui corp/PERSOANĂ cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o altă forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar”.
În alte cuvinte, cu cât încerci să-i impui ceva elevului cu atât mai mult acesta se va opune. Acum înțelegi de ce situația din școli este așa cum este?
Indiferent cât de mult îți dorești să fii respectat și indiferent cât de mult vei încerca să depui eforturi în această direcție, unii oameni/elevi nu te vor respecta. Însă, îți cresc considerabil șansele dacă îi respecți și apreciezi tu primul pe aceștia. Vor fi atrași de tine ca de un magnet.
Și ce e mai frumos ca peste ani să afli că ai avut o influență asupra dezvoltării ca profesionist și om a foștilor tăi elevi?
6. Nu ceri ajutor.
După cum am spus, profesia cadrului didactic este extrem de solicitantă. Nu ești singurul care simți că uneori scapi situația de sub control. Indiferent de situația cu care te confrunți, sunt o grămadă de alte persoane în aceeași situație. Unele dintre acestea reușesc să facă față fără să se consume atât de mult ca și celelalte. Învață și preia ceea ce este bun de la acestea.
Dacă deja ești prea obosit și simți că nu mai faci față, CERE AJUTORUL. Citește la început informații, caută răspunsuri la problemele cu care te confrunți și ulterior solicită ajutorul unui specialist pe problema respectivă. Dacă ai nevoie, sunt aici și te ajut cu mare drag.
Profesorii au o oportunitate minunată. Pot pune cărămizi care să construiască o persoană minunată. E adevărat, rezultatele lor se vor vedea mai târziu și nu sunt reflectate în portofoliile și diplomele de participare la cursurile creditate pe care se străduiesc să le îndese în dosarele de evaluare.
Aceste rezultate se vor vedea când foștii elevi, ajunși la maturitate, vor spune: îi mulțumesc profesorului meu că a crezut în mine și m-a încurajat. De dragul lui am învățat matematică, chimie, fizică,
Cred in tine si in ceea ce faci!
Cu drag,
