Zilele trecute treceam prin centrul orasului distrasa de gandurile mele cand aud o voce aspra spunand: “toti copiii se imbraca normal, numai tu nu. Ai vazut ce frumos s-a imbracat fetita aia in pantaloni? Numai tu nu vrei sa asculti si te faci de rusine si rad toti copiii de tine! Sa-ti fie rusine!”

Cobor din gandurile mele si ma intorc sa vad “nerusinarea” fetitei. Si, spre surprinderea mea, aceasta era imbracata intr-o rochita superba de vara. Afara erau peste 35 de grade si, mie personal, mi s-a parut foarte potrivita alegerea fetitei.

Insa, chiar daca fetita ar fi fost imbracata in hanorac sau ar fi luat pe ea o blanita, ceea ce m-a indignat au fost metodele folosite de mama pentru a se impune in fata copilului:

TOTI SE IMBRACA NORMAL – mesajul receptat de fetita va fi: eu nu sunt normala, ceva nu e in regula cu mine, nu sunt la fel ca ceilalti, nu am valoare.

TE FACI DE RUSINE CAND NU FACI CA CEILALTI – mesajul receptat de copil: daca nu fac ceea ce le place celorlalti, atunci acestia vor rade de mine.

Mi-ar placea enorm de mult ca fetita sa reuseasca sa faca ceea ce crede ea ca este bine in ciuda a ceea ce spun si fac ceilalti. Insa sansele ei sunt extreme de reduse deoarece mama ei va continua “campania de educare” si pe urma va veni uniformizarea facuta de doamna invatatoare si profesorii din ciclul secundar si din liceu care, in general, urmeaza aceasi linie.

Haideti sa vedem care e problema cu prima credinta a mamei: trebuie sa faci ceea ce fac si ceilalti, adica trebuie sa incerci sa fii ca ceilalti pentru ca ceilalti sa te placa. Tot repetandu-i-se, fetita va internaliza aceasta credinta si se va comporta in consecinta.

Adica, va face tot posibilul sa nu o supere pe doamna invatatoare. Va invata, iar daca nu va sti ceva si doamna invatatoare se va supara,  fetita se va simti vinovata si se va condamnda repetandu-si ca nu este suficient de buna, ca este lipsita de valoare si ca este vina ei ca doamna invatatoare sufera. Astfel, va fi logic pentru ea sa concluzioneze ca este o fetita rea.

Cand va fi intr-un grup de prieteni sau colegi va incerca sa se imbrace astfel incat acestora sa le placa de ea. Va “vana” reactii din partea celorlalti pentru a sti cum sa se comporte. II va fi greu sa spuna nu cand un coleg o va invita sa fumeze prima tigara de teama ca acesta sa nu se supere pe ea.

Ii va fi rusine sa spuna ca nu iese in oras deoarece are de invatat sau pur si simplu nu isi permite si va renunta la invatat sau va face rost de bani prin furt, manipulare sau victimizare doar pentru ca prietenii ei sa nu se supere pe ea.

Tot asa va accepta sa faca sex cu un prieten insistent care o santajeaza cu cuvinte de genul „nu ma iubesti daca nu te culci cu mine”.

Dupa acelasi model va accepta cu inima cat un purice sa se drogheze sau sa intre in grupuri dubioase de prieteni deoarece ar exista pericolul ca acestia sa nu o placa daca nu face ce isi doresc ei.

Va accepta sa mearga la o facultate pentru care nu are nicio inclinatie pentru ca „trebuie sa fie ca ceilalti oameni, iar parintii stiu ce e mai bine pentru ea”. Poate ca va termina facultatea si se va angaja, insa frica de oameni o va conduce in tot ce face zilnic.

Culmea, mama ei va fi cea care o va acuza si critica cand va incepe sa se drogheze sau sa se culce cu toti prietenii sau cand ii va fi teama de examene sau de interviurile de angajare. Mama, sub masca grijii paritesti, nu va intelege poate niciodata ca fata ei inteligenta este produsul educatiei pe care ea i-a oferit-o.

Nu va avea liniste interioara si nu se va bucura ca traieste. Va trai viata altora, nu viata ei.

Ce ar putea si ar fi bine sa faca parintii………………

• Sa inteleaga ca copilul lor este unic si sa incerce sa-l descopere. Sa aiba rabdare sa vada ce inclinatii are copilul si sa i le cultive. Sa nu incerce sa croiasca drumul prin viata al copilului ci sa-l ajute si sprijine pe copil sa faca asta.

• Nu poti sta tot timpul in spatele cuiva. La un anumit moment, din motive diverse, acesta va fi in situatia de a fi singur si de a lua decizii pentru el insusi. Din acest motiv este bine ca parintii sa nu spuna copiilor ce sa faca ci, sa-i ajute pe acestia sa inteleaga consecintele propriilor fapte si in functie de acestea sa aleaga ce fac. Scopul cresterii si educarii copilului este de a-l ajuta sa devina independent. Oricat de mult spui ca parinte ca iti iubesti copilul cand il privezi de lectiile prin care acesta ar putea deveni independent, aceea nu este dragoste, ci EGOISM. O faci pentru tine, sa te simti tu bine, nu pentru copilul.

• Sa nu compare copilul lui cu alti copii. Fiecare copil sau chiar si om matur, invata in rimt propriu in functie de potentialul lui, de motivatie, de conditiile de mediu, etc. Este ILOGIC sa comparam copiii. Este mult mai eficient sa-l ajutam pe copil sa se compare cu el insusi de la o zi la alta. Daca copilul este corijent la matematica si eu il compar cu premiantul clasei aceasta il va demoraliza. I se va parea prea mult. Un munte se urca pas cu pas. Tot astfel, copilul va invata matematica pas cu pas. Adica, putin mai mult azi decat stie ieri, si asa mai departe.

• Sa nu se foloseasca de emotiile de vinovatie si rusine ale copilului pentru a-l obliga sa faca ceva. Nu spune niciodata ca te superi pe el daca nu te asculta. Supararea este responsabilitatea ta proprie. Daca faci asta e ca si cand iti pregatesti copilul sa fie o victima sigura a celorlalti pentru ca nu va sti sa-si sustina punctul de vedere si va avea tendinta sa faca ce-i cer ceilalti.

• Sa se cunoasca pe sine insusi ca parinti si sa se intrebe de ce vor ca copilul lor sa faca ceva si nu altceva. Sa se intrebe daca vor asta pentru linistea lor sau pentru binele copilului si sa inteleaga ca copiii vor lua, uneori, decizii gresite si sa le permita sa invete din acestea. Indiferent cat de mult iubim pe cineva, acestia au dreptul sa ia decizii cu care nu suntem de acord.

• NU CRITICATI COPILUL. Cea mai grava greseala pe care parintii sau invatatorii o pot face este aceea de a-l critica pe copil pentru greselile lui. Invata-l pe copil ca toti oamenii gresesc si ca e normal sa greseasca si, incearca sa-l ajuti sa invete din greseli. Daca nu faceti aceasta si il criticati, nu faceti decat sa lasati nemultumirea dvs.  sa iasa la suprafata, sa demonstrati copilului cat de perfect sunteti dvs. ca si adult si ca el nu are cum sa ajunga la aceasta perfectiune. In concecinta, va si inceta sa incerce. O intrebare care te ajuta in aceasta situatie este: „Cum crezi ca ai fi putut evita sa iei o nota slaba la matematica?” „Unde crezi ca este greseala?” „Ce am putea face diferit in aceasi situatie?. Atunci, mintea copilului va fi directionata spre a invata, nefiindu-i frica de tine ca si parinte. Si culmea, va gresi mai putin decat daca ar fi criticat.

• Pune relatia cu copilul deasupra tuturor greselilor si esecurilor lui. Pretuieste si cultiva o relatie apropiata cu el mai mult decat orice. Daca reusesti sa fii prietenul copilului tau vei reusi sa-l influentezi mai mult. Spune-i ca il iubesti indiferent de ce face si daca greseste, doar ca nu esti de acord cu anumite comportamente. Va fi mult mai deschis sa vina si sa vorbeasca cu tine si sa-ti asculte sfatul.

Copiii se nasc cu un potential uimitor. Ne straduim sa-i ingrijim, sa-i hranim si sa-i educam. Insa, daca nu suntem atenti, putem sa ne sabotam propriile intentii. Dragostea inseamna libertate. Cand iubesti pe cineva ii permiti sa ia decizii cu care nu esti de acord fara sa-l critici sau sa-l manipulezi emotional amenintandu-l ca nu-l mai iubesti sau ca ceilalti vor rade de el. 

Este bine sa-l inveti pe copil ca, inevitabil, uneori oamenii sau copiii vor rade de el. De asemenea, invata-l ca nu are nevoie ca ceilalti sa-l placa mereu si ca este imoportant ca el sa ia decizii pentru el insusi chiar daca ceilalti rad de el sau nu.

Creste-ti copilul liber! Invata-l cum sa nu fie o victima!

Lasa-mi un coment si spune-mi daca te-ai regasit in acest articol si daca te-ai hotarat sa schimbi ceva pentru copilul tau!

Cu drag,

Simona