Strigătul la elevi, umilirea în fața clasei, compararea, prezicerea unui viitor de ratat al elevului, depunctarea, scoaterea la răspuns pentru că a vorbit cu colegul, test pentru toată clasa pentru că s-a enervat, amenințarea cu notă scăzută la purtare, cu corijență sau cu test, vi se par cunoscute?
Dacă da, e bine să știți că legea prevede sancțiuni pentru cadrele didactice și pentru personalul auxiliar (da, asta înseamnă chiar și pentru portar sau femeie de serviciu) în cazul în care aceștia lovesc, jignesc, nedreptățesc sau amenință elevii. Cadrul legislativ care ajută elevul și părintele în cazul în care profesorul face bullying:
Articole din Codul Penal
Purtarea abuzivă
Art. 296 (C.p)
(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Amenințarea
Art. 206.
(1) Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de teamă, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
Abuzul în serviciu
Art. 297.
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
Relele tratamente aplicate minorului
Art. 197: Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Legea 272/2003 – cu privire la protecția și drepturile copilului
Art. 52.
(2) În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar și cel administrativ și de a fi informat asupra drepturilor sale, precum și asupra modalităților de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.
(3) Copilul, personal și, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalitățile și rezultatele evaluării și de a se adresa în acest sens conducerii unității de învățământ, în condițiile legii.
Art. 89
(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.
(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului din județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență.
(3) Angajații instituțiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul și au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligația de a sesiza de urgență direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
Protecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței
Art. 94
(1) Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, și se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic.
(2) Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.
Art. 95
Sunt interzise săvârșirea oricărui act de violență, precum și privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât și în instituțiile care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor, în unități sanitare, unități de învățământ, precum și în orice altă instituție publică sau privată care furnizează servicii sau desfășoară activități cu copii.
Art. 96
(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcții generale de asistență socială și protecția copilului se înființează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoștința publicului. Dacă conducerea școlii ignoră faptele care întrunesc elementele unei infracțiuni, atunci cadrele didactice se fac vinovate de comiterea infracțiunii de Omisiune a sesizării (art. 267), constând în fapta funcționarului public de a omite sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la fapta prevăzută de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile de care a luat la cunoștință.
Probe necesare pentru a dovedi abuzul
– Declarația copilului: Indiferent de vârsta acestuia (dacă a împlinit 10 ani, ascultarea copilului este obligatorie în toate cauzele administrative sau penale conform art. 264 Cod Procedură Civilă).
– Efectuarea unui raport psihologic: Acest raport evaluează cât de puternic a fost copilul marcat de atitudinea și măsurile cadrului didactic, dacă i-a fost pusă în pericol dezvoltarea psihologică și fizică etc. Raportul poate fi întocmit de reprezentanți ai autorității tutelare, dar și de psihologi ai ONG-urilor din servicii acreditate.
– Orice probă video, audio, email: Înregistrările video sau audio, emailurile, postările pe rețelele de socializare, declarațiile celorlalți copii, ale părinților ori ale altor cadre didactice sau personalului auxiliar din școală.
Ce poate face parintele sau elevul cand este umilit, nedreptatit sau amenintat de profesori?
Copilul sau parintele (sau reprezentatul legal) are dreptul de a se adresa directiunii scolii, Inspectoratului Scolar Judetean, Ministerului Educatiei, tribunalului.
Pași de urmat:
Discută calm cu profesorul. Pune întrebări. Spune-i că ai venit să-i ceri sfatul deoarece știi că are multă experiență și bunăvoință. Exemplu de început de discuție: „Bună ziua. Am venit să discut cu dvs. despre copilul meu. Vă mulțumesc mult că v-ați făcut timp. Apreciez la dvs. și îmi place că _____ (menționează o calitate a profesorului. E nevoie să fii pregătit. Mulțumesc și aprecierile au darul să-l liniștească și să colaboreze). Aș vrea să mă ajutați să găsim cea mai bună soluție pentru situația lui. Îmi puteți spune mai exact ce credeți dvs. că ar fi bine să facem sau cum să procedăm?”
Ai grijă să nu ataci, să nu te enervezi, să nu acuzi. Dacă începe el să acuze elevul, ascultă-l și repetă întrebarea: „Vă rog să-mi spuneți ce credeți că se poate face?”
Revino pe site și descarcă GHIDUL pentru profesori – Cum să cultive inteligența emoțională la clasă și trimite-l profesorului cu textul: „Vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru noi. Mulțumim, de asemenea, pentru sfaturile oferite. Am găsit ceva interesant pentru elevi și profesori. Credeți că ar ajuta în cazul copilului meu și al întregii clase? Vă mulțumesc mult și vă doresc spor și putere în tot ce faceți.”
Dacă comportamentul profesorului continuă, du-te la școală și vorbește direct cu el: „Bună ziua. Vă mulțumesc mult că m-ați primit din nou. Am venit să discutăm despre o situație și mi-ar prinde bine feedback-ul dvs. Copilul meu e crescut acasă într-o atmosferă liniștită în care ne concentrăm pe rezolvare de probleme. De exemplu, dacă greșește, noi îi spunem că este în regulă, nu îl certăm și îl punem să caute soluții. Am observat că, dacă este certat, nu se mai poate concentra. Ați putea proceda, la fel, la clasă? Sunt sigură că sunt mai mulți elevi sensibili în aceeași situație. Vă mulțumesc mult.”
Dacă comportamentul persistă, descarcă de AICI sesizarea și trimite-o la: Direcția Școlii, Inspectoratul Școlar Județean și la Ministerul Educației. La acest moment, toate cadrele didactice sunt angajate de Minister și școala nu poate aplica nicio sancțiune.
Dacă trimiți doar la ISJ, acesta va trimite sesizarea la școală și, eventual, va veni un inspector sau o comisie în control unde va fi cuvântul tău împotriva cuvântului profesorului. De obicei, nimic nu se întâmplă decât că copilul este ironizat subtil și izolat.
De aceea, este vital să ai dovezi: înregistrări ale comportamentului, mai mulți elevi și părinți care semnează sesizarea. Nu te baza pe părinți, deși e ok să încerci.
Fiecare se ferește, de teama că copilul lui să nu sufere. Problema e că, deși abuzul este făcut asupra unui copil și ceilalți sunt afectați. Cei care au fost martori stau cu frica în sân că ei sunt următorii și că li se poate întâmpla și lor ce s-a întâmplat celorlalți copii.
Dacă ai curaj, cel mai rapid se face ceva dacă este implicată mass-media. Da: radio, TV, ziare, Facebook (nu ajută că postezi doar la tine pe wall sau în grupul de părinți).
Dacă există indicii că gravitatea (în intensitate și perseverență) tratamentului degradant ori umilitor exercitat asupra copilului este de natură penală, atunci părintele/reprezentantul legal/orice altă persoană care are cunoștință de această faptă poate face plângere penală împotriva cadrului didactic respectiv.
Din punctul meu de vedere, profesorii vor începe să fie mai umani în momentul în care se ajunge la o masă critică. Există profesori în sistem care înțeleg aceste lucruri, însă sunt puțini. Soluția este ca noi părinții să creăm un precedent și să existe măcar 10 profesori sancționați/dați afară pentru bullying asupra elevului. Pe urmă, ceilalți vor fi mai ușor de ghidat și vor începe să înțeleagă.
Când să iei poziție și să urmezi pașii de mai sus și când NU
Protejează-ți copilul sub orice formă. În majoritatea cazurilor, situația se înrăutățește în atitudinea lor. Dacă nu faci nimic e rău, dacă faci ceva e și mai rău. Întreabă-l dacă e de acord să faceți ceva pentru schimbare. Învăță-l să aibă încredere în el, pune-l să-și repete codurile mentale (vezi pe site) și spune-i că el nu e ceea ce spune profesorul despre el și că asta e doar o etapă în viața lui.
Mergi înainte dacă știi că vrei să stopezi atitudinea și nu doar că te-ai enervat. E nevoie de nervi de fier pentru așa ceva.
Mută-ți copilul și continuă cu sesizarea – e calea cea mai comodă pentru copil.
Alege să-ți „strecori copilul prin sistem” dacă alegi calea prin care nu faci sesizare. E ok. Copilul tău e cel mai important.
Alege calea care îl ajută cel mai mult. În cazul în care alegi soluția asta, e nevoie să compensezi acasă ceea ce se întâmplă la școală. Trimite-l într-o tabără „Pașaport pentru Succes Fundamente” și va intra, și el și tu, într-o comunitate în care creștem o generație care are încredere în sine.
Cu drag,
